Un articol care mi-a placut foarte mult:
Ne despartim de un an extrem de violent. Sigur ca cel mai mult a socat violenta fizica.
Sa ne amintim de unul dintre cele mai socante astfel de pusee, scena de groaza din timpul meciului Steaua-Petrolul, cand un salbatic si, se pare, drogat, a navalit pe teren si a lovit pe la spate un jucator. Din nefericire acel tanar nu este o specie rara, un mutant usor de izolat. Ceea ce s-a intamplat la Ploiesti este simptomatic pentru o societate tot mai violenta, pe toate palierele.
Ne izbim de violenta peste tot. In trafic, la magazin, in parc, pe strada si, iata, pe terenurile de sport. Pumnul porneste fara prea multe explicatii, fara discernamant si fara motive grele. Ti-a taiat fata pe sosea, la primul stop ii sari cu bocancii pe parbriz si il dai cu capul de asflat. Ti-a luat locul de parcare? Il lasi lat. A luat ultima punga de zahar la promotie din fata ta? Ii rupi hainele si daca mai comenteaza ii umfli ochii. Si de cele mai multe ori atacul nici nu este unul direct, asumat, dand o sansa egala adversarului, ca in duelurile cavaleresti din alte vremuri, ci unul perfid, neasteptat, eventual pe la spate, ca la Ploiesti.
Dar violenta fizica este doar varful icebergului, forma ei cea mai spectaculoasa. Violenta verbala este chiar mai dezlantuita. Injuratura, insulta, umilirea au devenit principalele forme de “comunicare”, din spatele blocului pana la cel mai inalt nivel al politicii. Politetea, argumentul, bunavointa, gluma sau ironia fina sunt demodate. Vorba e asemeni pumnului. Trebuie sa striveasca, sa ucida.
De multe ori chiar din spatele cuvintelor ponderate se revarsa o mentalitate violenta, o ura cu greu tinuta in frau. Cititi forumurile si veti intelege exact la ce ma refer. Postarile civilizate si argumentate sunt minoritare. Predomina insultele si ura, intretinute din pacate si de media. Cazul Huidu a fost unul clasic. Omul nu trebuia doar criticat, dezaprobat pentru accidentul pe care l-a provocat. El trebuia distrus cu o furie si o ura absolut inexplicabile pentru niste oameni care, probabil, nici macar nu l-au intalnit vreodata.
Ura aceasta teribila blocheaza orice comunicare, orice argument, orice compasiune sau gest omenesc. Ea ne transforma in bestii. Suntem in stare sa ne soatem ochii si pentru o scobitoare, sa ne schilodim pentru o silaba gresit inteleasa. Ura ne urateste, ne crispeaza si ne obtureaza toata frumusetea vietii.
Nu mai vreau sa aud ca de vina ar fi saracia. Asta ar insemna ca somalezii sa se fi hacuit deja intre ei, pana la ultimul. Adica cel care a intrat pe teren la Ploiesti a fost impins de saracie? Sau soferul care te arunca de pe sosea ca sa ti-o ia inainte e marcat de grija zilei de maine? Sa fim seriosi! Am vazut oameni saraci de o bunatate si cumintenie exemplare si bestii putred de bogate.
Cauzele acestui derapaj in masa sunt, cred, multiple. Ele trebuie cautate, probabil, si in indepartarea de Dumnezeu si de celelalte valori fundamentale, consecintele unei false modernizari si emancipari. Trebuie cautate si in iresponsabilitatea televiziunilor care promoveaza cinic violente tot mai intense, pentru ca sangele si lacrimile aduc rating. Cred ca este vorba si despre o criza a modelelor autentice, inlocuite cu tot felul de caricaturi periculoase, pitiponci si pitipoance care pervertesc mintile tinerilor cu poleiala bogatiei nemuncite, cu incultura crasa si tupeu nemasurat.
Dar cred ca mai e ceva. Cred ca Romania se afla de 22 de ani intr-un limbo. N-a reusit sa scape de mentalitatile comuniste, egalitariste, proletcultiste, incarcate de dispret fata de elite. A facut un pas catre valorile democratice, le-a adoptat formal, dar nu le-a asimilat. A adoptat regulile capitaliste, dar le-a “romanizat”.
Prinsi intre doua lumi, dar fara a face parte cu adevarat din vreuna, suntem debusolati si plini de frustrari care defuleaza in pusee de ura si violenta de toate felurile. Nu ne uram neaparat semenii, ci propria inadaptare, ca popor neiesit total din comunism si intrat doar partial in democratie.
Sursa: Ziare.com
written by calin
\\ tags: romania, ura, violenta
. Am avut timp sa analizez situatii. Am avut timp sa iert, sa iubesc, sa fiu rau, sa fiu nepasator, sa fiu animal. Dar, din pacate nu am avut [inca] timp sa gasesc drumul acela neted pe care poti umbla zapand prin viata. Probabil nu este momentul…si poate nici nu va fi. Ceea ce vreau sa impartasesc sunt doar cateva … sa le spunem ganduri: